Yucca (Yucca filamentosa) - plantă medicinală

Descriere
Yucca este foarte asemănător cu palmierii, originar din deşerturile Americii de Nord şi de Sud dar care poate fi cultivat şi întreţinut şi în ghiveci.
Există mai multe specii de Yucca (aproximativ 40) dintre care cele mai cultivate şi apreciate specii sunt: Y. Filamentosa, Y. Elephantipes, Y. aloifolia, Y. Glorisa.
În funcţie de variatate, yucca poate să se prezinte sub formă de arbust, cu tulpina solidă, groasă, chiar trunchi bine reprezentat sau poate să apară ca o rozetă de frunze la nivelul suprafeţei pământului din ghiveci.
Frunzele sunt lanceolate, verzi sau chiar verde-închis cu margini fin dinţate, dispuse în formă de rozeta ( Y. aloifolia).
În general florile se desfac la începutul toamnei sub forma unor ciorchini verticali sau grupuri dese de inflorescenţe alb-gălbui.
În scop fitoterapeutic se utilizează în special rădăcina dar sunt recoltate şi utilizate şi florile, seminţele şi frunzele.

Compoziţie
Planta conţine vitamine A, B2, C, minerale fier, mangan, magneziu, fosfor, seleniu, proteine (9.4%), lipide ( 2.3%), tanin, pigmenţi (beta-caroten, clorofila), sapogenine steroidale (saponina), enzime, antioxidanţi şi silicon.
De asemenea, este o importantă sursă de fitosteroli.

Acţiune
Yucca are acţiune terapeutică antiinflamatoare, antivirală, diuretică, detoxifiantă, îmbunătăţeşte metabolismul.
Planta este utilizată atât în scop terapeutic cât şi ca planta ornamentală, supliment alimentar şi ceai.

Indicaţii terapeutice
Preparatele pe bază de yucca ajută în cazurile de artrită, gută, reumatim, prostatită, detoxifierea organismului, ameliorează durerile de cap şi inflamaţiile, reduce colesterolul, boala Addison, oboseala fizică, iar ca uz extern este indicată în vindecarea herpesului, bolilor de piele şi a rănilor.
 

Precauţii şi contraindicaţii
Pe parcursul unei cure cu Yucca trebuie asigurat un aport ridicat de lichide, de aproximativ 2-3 litri pe zi.
în primele zile ale curei de detoxifiere poate apărea diareea, poliuria (eliminarea de cantităţi crescute de urină), scăderea glicemiei sau a concentraţiei de potasiu în sânge. Toate aceste efecte sugerează accelerarea eliminării toxinelor din organism.
Reacţii de acest gen pot fi preîntâmpinate printr-o dozare corespunzătoare, o alimentaţie raţionala şi un regim alimentar alcătuit de un dietetician.