Vâsc (Viscum album) - plantă medicinală

Descriere
Vâscul este o plantă erbacee semiparazită, care creşte pe tulpinile plantei gazde, având aspectul unor tufe rămuroase, îngroşată la noduri, de unde se rupe cu uşurinţă.
Fructele sunt sticloase, verzi la început apoi albicioase, toxice şi apar din octombrie până în decembrie, recomandat fiind doar cel care creşte pe mesteacăn, brad, frasin, trandafir, măr şi păr pădureţ.
În tradiţia populară românească, vâscul se pune la uşi şi ferestre în noaptea Anului Nou pentru a aduce spor în casă şi să apere gospodăria de lucruri necurate, fiind totodată un simbol al ospitalităţii şi prieteniei.
În scop terapeutic se folosesc ramurile tinere cu frunze , recoltate tot timpul anului dar mai ales in perioada de iarna cand se disting de ramurile copacului gazdă.

Compoziţie
Ramurile de vâsc conţin saponozide triterpenice, viscina, viscitoxina, colina, acetilcolina, inozitol, beta- amirina şi derivaţi ai acidului oleanoic, beta şi alfa viscol, fenil-etil-amina, mucilagii, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, glicozide, evercetina,  minerale.

Acţiune
Preparatele fitoterapeutice pe bază de vâsc au acţiune vasodilatatoarere, hipotensivă şi bradicardiantă, scade tensiunea arterială şi reduce ritmul cardiac, efect cardiotonic, calmează inima agitată, antispasmotic, acţiune antitumorală, hemostatică.
Indicaţii teraputice
V\scul este indicat în ateroscleroza generală, ateroscleroza coronariana, accidente vasculare, afecţiuni cardiace, ischemie cardiacă, tumori, tuse convulsivă, astm pe fond de stres, tuse convulsivă, tuse spastică rebelă, sughiţuri persistente, zgomote în urechi, epilepsie, convulsii, nevralgie, paralizie, isterie, spasme, impotenţă, sterilitate, afecţiuni ale prostatei, hemoragii diverse, tulburări cauzate de hipertensiune, sciatică, dureri reumatice.
Administrare:
Maceratul la rece se obţine din 3 linguriţe de frunze şi ramuri uscate şi mărunţite de vâsc, la o cană de apă rece lăsate la macerat de seara până dimineţa; cantitatea se consumă în 24 de ore.
Pulberea se obţine prin măcinarea plantei uscate şi se administrează 2 vârfuri de cuţit pe 24 de ore, timp de 7 zile cu pauză de o săptămână după care se poate relua tratamentul dar nu mai mult de 3-4 ori pe an.
Vinul de vâsc se prepară din 40 grame pulbere de vâsc la un litru de vin alb natural, se lasă 5-6 zile la macerat, se strecoară şi se pune în sticle; se administrează zilnic câte un păhărel (100ml) de vin pentru ateroscleroză sau boli cardiovasculare, boli de piept, hemoragii.

Precauţii şi contraindicaţii
Nu se recoltează vâscul de pe arţar, tei, salcie, plop care sunt foarte toxice. A nu se confunda cu  vâscul de stejar (Loranthus europaeus) care nu este medicinal, cu frunze căzătoare iarna, fructele de culoare gălbuie aşezate în ciorchine, spre deosebire de vâscul medicinal cu fructele grupate câte trei.
Nu se recomandă depăşirea dozelor admise, deoarece la supradozaj se produc fenomene de intoxicare manifestate prin scăderea pulsului, aritmii cardiace, tahicardie; deoarece din vâsc s-au izolat substanţe cu acţiune cardiotoxică care pot produce leziuni la nivelul miocardului se recomandă respectarea dozelor stabilite.