Sfecla roşie (Beta vulgaris) - plantă medicinală

Descriere
Sfecla roşie este o plantă bienală de cultură, cu o perioadă de vegetaţie de 100-130 de zile, originară din zona Mării Mediterane. Este cunoscută de foarte multă vreme şi cultivată începând din secolele XlV-XV.
Rădăcina este la început pivotantă, iar apoi se îngroaţă, prin depunerea substanţelor de rezervă, căpătând formă aproape sferică sau alungită şi culoare roşie.
În secţiune transversală, rădăcina prezintă mai multe cercuri concentrice, colorate roşu-intens sau mai slab. Din punct de vedere al calităţii, sunt apreciate rădăcinile care prezintă mai puţine cercuri concentrice de culoare deschisă.
Sfecla rosie se cultivă pentru rădăcinile îngroşate, care sunt foarte bune consumate proaspete, dar şi conservate.
Planta este utilizată în gastronomie în prepararea salatelor, în formă crudă sau fiartă, în diverse combinaţii cu alte legume, iar rădăcina este cea care este utilizată şi în scop fitoterapeutic.
Sfecla roşie –
Compoziţie
Partea comestibilă (rădăcina)  are o valoare alimentară ridicată, dată de conţinutul bogat în hidraţi de carbon, glucide, lipide, glucoă, fructoză, zaharoză, celuloză, acizi organici (malic, oxalic, citric, succinic), fenoli, substanţe proteice, săruri minerale de fosfor, potasiu şi vitaminele A, B, C.
 
Sfeclă roşie –
Acţiune
Sfecla este un remediu eficient tonic al ficatului, contine flavonoide ( ca şi varza rosie ) şi compuşi cu efecte antitumorale.
Sfecla roşie –
Indicaţii terapeutice
Sfecla (sub formă de suc sau consumată ca atare, în salate) este recomandată în cure de detoxifiere, anemie, convalescenţă, demineralizare, gută, osteoporoză, tulburări ale glandei tiroide, afectiuni renale, detoxifierea ficatului şi refacerea celulelor hepatice, hipertensine, gripă, amigdalită, bronşită, tuberculoză sau chiar pentru a preveni cancerul.
.
Folosită în gargară, sub formă de comprese locale, băi sau cataplasme, sfecla ameliorează simptomele leucoreei, vaginitelor, traumatismelor, hemoroizilor, contuziilor şi paradontozei.
Sfecla roşie –
Precauţii şi contraindicaţii
Supradozajul poate produce tulburări digestive, hipocalcemie, blocaj renal, hipotiroidism şi hipovitaminoza A.
Planta este contraindicată în cantităţi mari în diabet şi litiază renală oxalică.