Senna (Cassia angustifolia) - plantă medicinală

Descriere
Senna sau siminichia este o plantă erbacee, aparţinând familiei Fabaceae, ce cuprinde aproximativ 250 de specii.
Originară din regiunile tropicale, unele specii sunt prezente în toate regiunile temperate.
În scop terapeutic se recoltează fructele şi frunzele. 
Senna –
Compoziţie
Senna conţine compuşi antrachinonici (senozide A şi B), flavonoide, zaharide, derivaţi naftalenici, fitosteroli, uleiuri esenţiale, ceruri, taninuri, săruri minerale, rezine şi mucilagii.
Senna –
Acţiune
Senna are proprietăţi detoxifiante, purificatoare, vermifuge la nivel intestinal, laxative şi purgative.
Senna –
Indicaţii terapeutice
Indicaţia principală este în caz de constipaţie (acută sau cronică), unde acţionează prin stimularea directă a peristaltismului intestinal, iritarea mucoasei intestinale şi diminuarea consistenţei scaunelor (prin scăderea absorbţiei apei şi electroliţilor şi stimularea eliminării sodiului şi apei în lumenul intestinal).
De obicei, intră în compoziţia ceaiurilor laxative (singură sau în combinaţie cu alte plante).
Alte indicaţii sunt în curele de slăbire, pentru detoxifierea organismului, stimularea vezicii biliare, în caz de parazitoze intestinale.
De asemenea, este utilizată pentru pregătirea intestinului gros în cazul intervenţiilor chirurgicale şi investigaţiilor (colonoscopie, irigoscopie).
Se poate administra sub formă de ceai (macerat la rece sau infuzie, 1-2 căni/zi), tinctură (30 picături/seara la culcare, dizolvate în apa), capsule şi comprimate (1-2 comprimate/zi, împreună cu lichide, indicate seara la culcare).
Senna –
Precauţii şi contraindicaţii
Senna se administrează în dozele recomandate, pe perioade limitate (7-10 zile). Dozele mai mari pot provoca colici abdominale intense, însoţite de diaree apoasă, greaţă, vărsături.
Administrarea prelungită poate crea dependenţă, pierderi de minerale (potasiu), cu tulburări de ritm cardiac, hematurie (urinare cu sânge).
Nu se administrează copiilor sub 14 ani, femeilor gravide si celor care alăptează, persoanelor cu ocluzii intestinale, boli inflamatorii intestinale, colită ulceroasă, apendicită, hemoragii gastrointestinale, afecţiuni hepatice şi renale.
În cazul unor medicamente administrate în paralel pe cale orală, poate diminua absorbţia acestora. În consecinţă, intervalul minim de administrare între cele două medicamente trebuie să fie de 2 ore.