Înapoi la toate plantele medicinale

Salcâmul (Robinia pseudacacia) - plantă medicinală

Salcâmul (Robinia pseudacacia) - care sunt proprietățile pentru sănătate, indicațiile terapeutice, modul de administrare, precauțiile și contraindicațiile, precum și remedii și tratamente naturiste..



Descriere
Salcâmul este un arbore care creşte până la 30 m înălţime. Ramurile sale sunt prevăzute cu spini, frunzele sunt imparipenat compuse, au foliolele ovale şi la bază sunt prevăzute cu 2 stipele trans­formate în ghimpi.
Florile albe sunt unite în inflorescenţe ca nişte ciorchin şi sunt frumos mirositoare.
Salcâmul este o plantă cultivată ca plantă ornamentală pe marginea drumurilor, prin parcuri, pentru fixarea dunelor de nisip, precum şi ca plantă meliferă de către api­cultori.
În tradiţia populară, lemnul său tare era folosit la prepararea uneltelor şi diferitelor obiecte casnice, iar florile se foloseau pentru vopsitul bumbacului şi a mătăsii în galben.
În scop terapeutic  se utilizează florile, frunzele (rareori) şi scoarţa.
Salcâm –
Compoziţie
Florile de salcâm conţin uleiuri volatile, robinină, flavone, acacina- un glicozid flavonic, vitamine, minerale, carotenoizi iar scoarţa are în componenţă fitotoxine, toxalbumine (robina şi fazina), glicozidul silingină, taninuri de natură pirocatechinica, mucilagii, rezine, principii amare şi minerale.
Salcâm –
Acţiune
Salcâmul se întrebuinţează ca  afrodisiac, aromatizant, relaxant, expectorant şi antispasmodic.
Salcâm –
Indicaţii terapeutice
Florile de salcâm, sub formă de  infuzie sau decoct sunt recomandate în   tuse expectorantă, dureri reumatice, nevralgii dentare, dureri de stomac, hiperaciditate, esofagită de reflux, boli de rinichi, migrene, pirozis, insomnie,ulcer gastroduodenal, bronşite, leucoree, anemie, laringite, gripă sau colici abdominale.
Scoarţa de stejar, sub formă de infuzie sau decoct, este recomandată în cazurile de  sindrom dispeptic biliar, iar frunzele în bronşite, laringite şi constipaţie
În uz extern, compresele, băile locale sau gargara cu infuzie din flori de salcâm au efecte benefice în arsuri, plăgi, ulceraţii cutanate şi nevralgii dentare.
Salcâm –
Precauţii şi contraindicaţii
Consumul mai ales de scoarţă, seminţe şi rădăcină, sub orice formă, neavizat de medic poate determina colici abdominale, diaree, apatie, vomă, deshidratare şi tulburări circulatorii. Florile nu prezintă efecte adverse.
 
Distribuie
Rețete noi
Bloguri noi