Pufuliţă (Epilobium parviflorum) - plantă medicinală

Descriere
Pufuliţa este o plantă erbacee cu tulpină înaltă de 15-20 cm acoperita cu puf (de unde numele de pufulita), cu flori mici variind de la roz deschis la violet deschis, răspândită pe marginea drumurilor, râurilor, uneori cultivată în grădină.
În scop terapeutic se recoltează partea superioară a plantei, florile şi frunzele, care se culeg în septembrie, la sfârşitul sezonului de înflorire. Ele se usucă, apoi se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi şi tincturi.

Compoziţie
Efectele benefice ale pufuliţei se sprijină în principal pe flavonoide şi tanini, dar au şi alte substanţe cu rol benefic, cum ar fi uleiurile volatile, acizii graşi, aminoacizii esenţiali, zaharurile, vitamina C, E, K şi numeroase săruri minerale.
 

Acţiune
Preparatele medicinale pe bază de pufuliţă au proprietăţi antiinflamatorii, decongestive, antiseptice, antitumorale, diuretice, hemostatice, imunomodulatoare, cicatrizante, colagoge (stimuleaza eliminarea bilei) etc.

Indicaţii terapeutice
Pufuliţa este  prescrisă adesea pentru uşurarea simptomelor adenomului de prostată, pentru tratarea sindromului colonului iritabil, a diareei, inflamaţiilor gâtului, ulceraţiilor bucale şi a iritaţiilor pielii precum eczema. Frunzele îmbunătăţesc fluxul urinar şi sunt benefice în tratamentul cistitei şi al vezicii iritabile.
Administrare: nu este recomandabil să folosiţi nici un fel de preparat din pufuliţă, de la infuzia simplă până la produse comerciale mai complexe, fără avizul şi prescripţia unui specialist.

Precauţii şi contraindicaţii
La depăsirea dozelor admise pot să apară aritmii cardiace, oprirea inimii în diastolă.