Piersicul (Persica vulgaris) - plantă medicinală

Descriere
Piersicul este un pom fructifer originar din China, care a fost adus în Europa de către persani. În Evul Mediu, piersica era considerată otrăvitoare şi asta pe bună dreptate deoarece, sâmburii depiersic,consumaţi în exces pot fi otrăvitoripentru că au în compoziţie mici cantităţi de acid cianhidric.
Piersicul este un arbore de mici dimensiuni, ajungând numai până la maximum 8 metri înălţime. Frunzele piersicului au formă eliptica iar florile sunt mici, solitare, mai rar câte două şi  au o culoare roşu-carmin, roze şi foarte rar albe.
Nu în ultimul rând, binecunoscutele fructe (piersicile) sunt nişte drupe globuloase, cu pulpa aromată, suculentă, de culoare galbenă-aurie până la roşu închis. Sâmburii fructelor sunt tari, cu mici adâncituri la suprafaţă, ca nişte brazde şi au un miros uşor aromat.
Planta este utilizată în alimentaţie şi ca remediu natural. Fructele sunt recomante în cazul anemicilor, al convalescenţilor şi mai ales în alimentaţia copiilor.
În scop fitoterapeutic se folosesc în primul rând fructele, florile, frunzele, dar şi sâmburii care au caracteristi fitoterapeutice asemănătoare sâmburilor de migdale.
Piersici –
Compoziţie
Cele mai importante substanţe conţinute de fructele, florile şi frunzele de piersic sunt acidul acetic, uleiul volatil, enzime, hidraţi de carbon, aldehidele, acidul valeric, purpurolul, mineralele (calciu, clor, cupru, fier, fosfor, iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, potasiu, sodiu, sulf, zinc, celuloză) şi vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C şi E iar în sâmburi se regăseşte amigdalină, o substanţă despre care se presupune că ar avea efecte antitumorale şi antiinflamatoare, dar care stârneşte în acelaşi timp numeroase controverse.
Piersici –
Acţiune
Fitoterapia cu piersici poate avea acţiune purgativă, cicatrizantă, sedativă, antispastică, hrănitoare, laxativă, vermifugă,  diuretică, antiinflamatoare, depurativă, antiastmatică şi antitusivă.
Piersici –
Indicaţii terapeutice
Consumate ca atare, sub formă de infuzie, decoct sau sirop, piersicile sunt eficiente în  afecţiunile renale, blocaje intestinale, ajută la îndepărtarea viermilor intestinali, ameliorează dureile articulare şi stimulează apetitul.
De asemenea, piersicile sunt recomandate pentru copii anemici, debilitate, convalescenţă, nevroze, neurastenie, cure de detoxifiere, hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, constipaţie, gastrite, ulcer gastroduodenal, bronşite, gută, disfuncţii sexuale şi reumatism.
Cataplasmele din frunze sau fructe de piersic sunt eficiente contra arsurilor şi contuziilor, iar sub formp de băi sau spălături locale ajută la tratarea hemoroizilor.
Piersici –
Precauţii şi contraindicaţii
Piersicilenu sunt recomandate persoanelor care suferă de diabet şi celor supraponderali, deoarece au un conţinut crescut de zahăr. De asemenea, există anumite categorii de persoane care pot semnala diverse alergii la puful specific fructului de piersic.
Piersici – În cosmetică
Pentru îngrijirea tenului, piersicile strivite şi florile piersicului se folosesc pentru realizarea de măşti faciale care ajută la calmarea iritaţiilor pielii, au efect antirid, astringent, revigorează, revitalizează, curăţă şi regenerează pielea.
Pentru tenul uscat se face o mască din pulpă de piersici şi ulei de migdale sau de castane, se lasă să acţioneze 20 minute după care se îndepărtează cu apă călduţă.
Pentru tenul gras se face o mască din pulpă de piersici , suc de la jumătate de lămâie şi o lingură de miere de albine,  se lasă 20 minute să acţioneze şi apoi se spală cu apă călduţă.
Pentru a reda elasticitatea pielii,  pentru hidratare şi pentru îndepărtarea impurităţilor se poate face un masaj zilnic al pielii cu felii de piersică.