Pelin (Artemisia absinthium) - plantă medicinală

Descriere
Pelinul este un arbust peren şi aromat, cu frunze verzi-cenuşii acoperite de perişori albi şi mătăsoşi. Inflorescenţele mici şi galbene apar vara şi toamna, în mănunchiuri. Plantă de grădină foarte populară în multe părţi ale lumii, pelinul este originar din Europa, Asia şi Africa. Creşte adesea pe terenurile virane şi pe marginea drumurilor.
Frunzele, tulpinile şi florile se usucă şi sunt folosite la prepararea de infuzii şi tincturi.
Pelinul este una dintre cele mai amare plante cunoscute şi se foloseşte în doze foarte mici la prepararea unor băuturi alcoolice precum absintul şi vermutul.
Pelin –
Compoziţie
Printre compuşii activi ai pelinului se numără uleiul esenţial, flavonoidele, lignanii, lactonele sesquiterpenice şi acizii fenolici. Circa 35% din uleiul esenţial este compus din tujonă, substanţă toxică, dacă este administrată în exces.
Pelin –
Acţiune
Pelinul are acţiune antiparazitară, antihelmintică, stomahică, carminativă, stimulează şi usurează digestia, tonic digestiv, tonic nervos, analgezic şi narcotic.
Pelin –
Indicaţii terapeutice
Preparatele pe bază de pelin sunt indicate în cazurile de viermi intestinali, pentru stimularea apetitului, pentru detoxifiere, pentru vindecarea ulceraţiilor şi a rănilor purulente, în reumatismul articular, febră, infecţii, candidoză, hemoroizi.
Administrare: pelinul se administrează intern numai cu avizul unui specialist.
Pelin –
Precauţii şi contraindicaţii
Nu se administreaza femeilor gravide sau care alapteaza, persoanelor cu  infectii acute intestinale sau boli nervoase.
Supradozajul sau excesul de pelin e toxic, da agitatie, halucinatii, ameteli, pierderea cunostintei iar abuzul de bauturi poate duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greturi, tulburari gastro-intestinale, convulsii.
Perioada de administrare nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani.