Nalbă (Althaea officinalis) - plantă medicinală

Descriere
Răspândită în întreaga Europă, nalba este o plantă robustă cu tulpină groasă şi frunze lobate, pufoase. Ea creşte în stare sălbatică, adesea pe terenurile virane. Florile ei aspectuoase, mov, sunt străbătute de vene stacojii. Fructul nalbei este un cerc de nuci mici, fiecare conţinând o singură sămânţă.
Din punct de vedere medicinal au importanţã frunzele şi rãdãcina. Atât frunzele, cât şi florile se aşază în straturi subţiri şi sunt uscate la întuneric, pentru a nu li se distruge pigmenţii antocianici. Odată uscate, frunzele şi florile se folosesc la prepararea de infuzii, decocturi şi pulberi.
 

Compoziţie
Rãdãcinile conţin amidon, mucilagii, substanţe glucidice şi lipidice, taninuri, flavonoizi, sãruri minerale. Frunzele conţin mucilagii, glucide, ulei volatil iar florile conţin mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice, acizi graşi, săruri minerale;
 

Acţiune
Toate cele 3 părţi ale plantei au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, emolientă, expectorantă, antidiareică, antialgică, imunomodulatoare.

Indicaţii terapeutice
Ceaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecţiunile aparatului respirator, bronşite, laringite, pentru uşurarea expectoraţiei.
Preparatele din rãdãcinã de nalbã-mare sunt utile în inflamaţiile gingiilor, inflamaţiile gurii, în diaree.
De asemenea, pentru uz intern, sunt indicate ceaiurile de nalbă pentru afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite, duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite).
Ca gargară, este recomadată pentru problemele din zona orală; decoctul poate fi aplicat pe gingiile bebeluşilor pentru a le uşura durerile apariţiei primei dentiţii.
Administrare:
Infuzia din frunze de nalbã-mare se preparã din 1 linguriţã de plantã mãrunţitã, la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.
Rãdãcinile de nalbã-mare se folosesc sub formã de macerat larece. Se pune 1 lingurã de rãdãcinã mãrunţitã, în 1 canã cu apă rece, se adaugã 1 vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasã la macerat 1 orã. Se strecoarã, iar cantitatea se bea în cursul uneizile.
În faringitã, amigdalite, stomatite, gingivite se face gargarã de mai multe ori pe zi cu macerat la rece din 2 linguriţe de frunze şi rãdãcini mãrunţite, la 1 canã cu apã.
 

Precauţii şi contraindicaţii
Dozele foarte mari de preparate care conţin nalbă au efect laxativ cunoscut.
În cosmetică
Pentru tenurile uscate, ca şi pentru cele iritate, se recomandã folosirea unui extract apos din rãdãcinã de nalbã-mare. Peste 3 linguri de rãdãcini tãiate în bucãţi mici se toarnã 1 canã de apã fiartã şi rãcitã. Se macereazã timp de 6 ore la temperatura camerei, dupã care se filtreazã. Maceratul astfel preparat se aplicã sub formã de comprese.