Merişor (Vaccinum vitis idaea) - plantă medicinală

Descriere
Merişorul este un arbust sub formã de tufã, înalt de pânã la 30cm. Creşte în zonele de munte, la peste1.300 m altitudine, pe pajişti şi în luminişuri. Are tulpini ramificate şi frunze alungite, mai rotunjite spre vârf, mai închise la culoare pe faţă superioarã. Florile cresc pe vârfuri, grupate câte douã-trei, au formã de clopoţei şi culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început şi roşii ulterior.
De la merişor se recolteazã fructele, în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete, uscate sau sub formă de suc; se folosesc şi la prepararea de capsule şi tablete.
Merişor –
Compoziţie
Fructele de merisor conţin glucoză şi fructoză, sunt bogate în minerale esenţiale şi acizi organici, printre care şi vitamina C. Au conţinut mare de antocianine antioxidante şi de proantocianine.
Merişor –
Acţiune
Ca remediu fitoterapeutic, merişorul are proprietãţi antiinflamatoare, antiseptice, astringente, diuretic, astringent, diaforetic (provoacă transpiraţia).
Merişor –
Indicaţii terapeutice
Merişorul este utilizat în tratarea inflamaţiilor urogenitale (cistite acute şi cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită). De asemenea, s-a consemnat faptul că merişorul reduce mirosul urinei – efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinenţă. Sucul de merişor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinţii, cauza formării tartrului şi a cariilor dentare. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni gripa şi guturaiul.
Administrare:
Infuzia se poate prepara din 1 linguriţã de frunze mãrunţite, la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. Decoctul se poate prepara din 1 linguriţã de frunze la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi, în mai multe reprize.
Merişor –
Precauţii şi contraindicaţii
Dacă trataţi o infecţie urinară, este recomandabil să folosiţi preparatele din merişor în combinaţie cu preparate farmaceutice convenţionale ca antibioticele.
Administrarea îndelungatã poate duce la iritaţia mucoasei gastrice. Uneori pot sã aparã reacţii alergice. Pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cu menta, în pãrţi egale. Nu se administreazã la femeile însãrcinate. Pentru a nu diminua acţiunea dezinfectantã la nivelul cãilor urinare, preparatele din merişor nu se vor administra concomitent cu medicamente care acidificã urina
Persoanele care suferă de adenom de prostată sau de obstrucţii ale tractului urinar trebiue să ceară sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat pe bază de merişor