Ghimbir (Zingiber officinalis) - plantă medicinală

Descriere Ghimbir
Ghimbirul este o plantã ierboasã originarã din Asia, renumitã încã din epoca colonialã, constituind una dintre mirodeniile reprezentative importate în Europa din Orient. Tulpina neramificatã creşte pânã la un metru înãlţime, cu frunziş bine reprezentat şi flori grupate, albe. Rãdãcinile plantei sunt noduroase, ramificate, cãrnoase, de culoare albicioasã la interior şi cu texturã fibroasã. Gustul rãdãcinilor este caracteristic, aromat, iute.
Ghimbirul este una dintre cele mai importante mirodenii cu care se fãcea comerţ pe vremea marilor descoperiri geografice, odatã cu inaugurarea drumurilor spre India. Se foloseşte pe scarã largã în bucãtãria tradiţionalã indianã pentru condimentarea mâncãrurilor din carne, a preparatelor de panificaţie, a deserturilor şi chiar a îngheţatei.În scop medicinale, de la ghimbir se folosesc rãdãcinile, proaspete sau uscate.
Ghimbir –
Compoziţie
Rãdãcinile conţin şi uleiuri esenţiale reprezentat prin gingerol, zinghiberinã, zinghiberol, felandren, borneol, cineol. De asemenea, mai conin fenoli, amidon, mucilagii şi rãşini.Rădăcina de ghimbir mai este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu, vitaminele B6, C şi D.

Acţiune
Principiile active din rãdãcina de ghimbir au proprietãţi antiemetice, antivertiginoase, carminative, stimuleazã secreţia de salivã şi sucuri digestive.
Ghimbirul are şi efect de calmare a tusei, efect antialgic, sedativ şi antipiretic, prin stimularea transpiraţiei.
Aplicarea localã are efect revulsiv, cu creşterea circulaţiei periferice.
Ghimbir –
Indicaţii terapeutice
Preparatele din ghimbir sunt utile în combaterea greţurilor şi vãrsãturilor, în caz de rãu de mişcare, rãu de altitudine sau rãu de mare. De asemenea, poate fi folosit pentru stimularea poftei de mâncare, în dispepsii, pentru combaterea meteorismului, precum şi în debutul rãcelilor sau gripei.
În doze mici, poate fi folosit cu prudenţã şi pentru combaterea greţurilor la femei în primul trimestru de sarcinã.
Administrare:Infuzia se poate prepara din 1 linguriţã de rãdãcinã proaspãtã sau pulbere de rãdãcinã uscatã, la 1 canã cu apã. Se bea o cantitate de pânã la 1 canã pe zi.
Decoctul se preparã din 1-1,5 linguriţe de rãdãcinã la 1 canã cu apã. Se fierbe 5 minute. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea câte jumătate de canã înainte de mesele principale.
Pentru uz extern, se aplicã sub formã de cataplasme sau frecţii.
În cazul greţurilor cauzate de rãul de mişcare sau pentru stimularea poftei de mâncare cea mai simplã formã de utilizare este mestecarea în gurã a unei felii de rãdãcinã proaspãtã.
Ghimbir – precauţii şi contraindicaţii
Ghimbirul este contraindicat în ulcerul gastric şi duodenal. Unele studii aratã cã dozele exagerate de ghimbir pot sã ducã la o deprimare a sistemului nervos sau la apariţia de tulburãri de ritm ale inimii.