Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) - plantă medicinală

Descriere
Drojdia de bere este o ciupercă microscopică unicelulară, saprofită, se înmulţeşte prin înmugurire şi aparţine familiei saccharomitaceelor.
Drojdia este de două feluri: cea folosită la panificaţie – care se prezintă sub forma unor levuri (drojdii) active mai ales între 15 şi 20 grade Celsius – şi drojdia folosită la fabricarea berii, care se prezintă sub forma unor levuri (drojdii) active îndeosebi la 5 – 6 grade Celsius. Aceste levuri, mai mult sau mai puţin dezvoltate, conţin elemente nutritive de excepţie.Cele mai bune rezultate în aplicaţii terapeutice se obţin, însă, cu drojdia folosită la fabricarea berii.
Drojdia de bere –
Compoziţie
Substanţe active importante: zaharuri, gluten, peptide (aminoacizi), vitamine (mai ales vitaminele din grupa B, dar şi D, H şi E), săruri minerale, protide cu aminoacizi, fosfor, magneziu, potasiu.Drojdia de bere este foarte bogată în vitaminele din grupa B.

Acţiune
Drojdia de bere are proprietăţi antianemice, reconstitutive, antidiabetice, antimicrobiene, depurative, remineralizante, calmante.

Indicaţii terapeutice
Datorită acestor proprietăţi, este indicată în oboseală fizică şi psihică, în agitaţie şi iritabilitate, dar şi în intoxicaţii alimentare, diabet, ficat grav bolnav. Este şi un bun fortifiant al nervilor.
Foarte mulţi specialişti atrag atenţia asupra rolului drojdiei de bere în combaterea unor agenţi patogeni intestinali şi, din acest motiv, aceasta este folosită în afecţiuni intestinale rebele, precum şi pentru refacerea florei intestinale.Unul dintre cele mai importante domenii în care drojdia de bere are efecte pozitive este cel al glandelor endocrine. Drojdia de bere contribuie la reechilibrarea activităţii acestor glande şi, în consecinţă, la armonizarea tuturor sistemelor din organismul uman.

Precauţii şi contraindicaţii
Specialiştii consideră că în consumul şi aplicaţiile terapeutice cu aceasta e nevoie să se facă şi pauze, existând indicii potrivit cărora ar provoca sterilitate.