Drăgaica (Galium verum) - plantă medicinală

Descriere
Drăgaica este o plantă răspândită pe ogoare, câmpii, de-a lungul gardurilor, cu flori galben- aurii, asemănătoare florii- miresei, emanând un parfum dulceag ca mierea.
Tradiţia populară spune că în ziua Sf. Ion în luna iunie, fetele trebuie să culeagă flori de drăgaică din care să facă cununi cu care să împodobească porţile, uşile, ferestrele pentru a aduce în casele lor belşug, sănătate şi noroc iar in noaptea de Sânziene fetele îşi pot afla destinul spălându-se cu roua curată de pe flori.Văzute de la distanţă, florile seamănă cu o ploaie de stele, cele 4 petale fiind aşezate în semnul Sfintei Cruci, ceea ce duce la credinţa că această plantă a fost binecuvântată de Dumnezeu.
În scopuri terapeutice se recoltează vârfurile înflorite ale tulpinilor, în toată perioada înfloririi, din luna iunie până în septembrie.
Compoziţie
Florile de sânziene au în compoziţie glicozide (asperulina, quercetina, luteolina), taninuri şi acizi organici.

Acţiune
Până în prezent au fost dovedite următoarele proprietăţi ale florilor de sânziene: diuretice şi depurative, curăţând sângele la nivelul ficatului şi rinichilor, sudorifice (cu mărirea secreţiei glandelor sudoripare), astringente, cicatrizante, hemostatice, antiinflamatoare şi vulnerare (cu grăbirea vindecării rănilor externe şi interne), sedative, calmante şi antispastice în afecţiunile neurovegetative, aperitive şi aromatizante.

Indicaţii terapeutice
Produsele din sânziene se dovedesc eficiente în foarte multe afecţiuni, cum ar fi: bolile digestive, renale, genitale, bolile sistemului nervos, tumori, noduli tiroidieni,  durerile reumatice, obezitate, anemie, cancer de piele, leucemie, furuncule, psorioazis.
Administrare:Pentru uz intern:
Infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită – se infuzează două minute acoperit şi se beau două-trei căni pe zi.
Macerat din 4-6 linguri rase de plantă uscată şi mărunţită la un litru apă – se lasă la temperatura camerei timp de 8 ore, se strecoară şi se consumă timp de 2-4 ore.
Tinctură din pulbere de plantă uscată (20 de linguri la 1 litru alcool 500) – se lasă la macerat 12-14 zile, cu agitare zilnică, se strecoară prin stoarcere, se trece în sticluţe brune şi se beau câte 1-2 linguriţe de 3-4 ori pe zi, cu diluare în apă.
Pulbere din flori uscate, măcinate fin şi cernute din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se ţine sub limbă timp de 10-15 minute, la copiii sub 12 ani doza fiind redusă la jumătate.
Pentru uz extern:
Unguent de sânziene, preparat din suc proaspăt amestecat cu unt sau untură, până la formarea unei paste omogene şi utilizat în cancer de piele, răni, furuncule, keratoză senilă (pete de bătrâneţe), panariţiu, leziuni ale coloanei vertebrale, otită.
Băi locale sau generale cu decoct de sânziene (7 linguri plantă uscată şi mărunţită la un litru apă se fierbe 15-20 de minute la foc mic) pentru reumatism, erupţii cutanate şi erizipel;
Cataplasme cu plantă proaspătă zdrobită în tratamentul de guşă exoftalmică.
Comprese cu infuzie sau suc proaspăt de sânziene proaspete utilizate în cancer de piele, tumori canceroase, keratoze senile, erupţii alergice însoţite de mâncărimi, elefantiază, ten ofilit şi boli de piele (furuncule, răni).
Gargară cu infuzie concentrată (2-3 linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită) – se foloseşte în afecţiunile glandei tiroide şi ale corzilor vocale.
În cosmetică
Roua de pe florile de sânziene se aplică pe pleoape şi în jurul ochilor în fiecare dimineaţă, având rol în refacerea ochilor obosiţi, îndepărtarea cearcănelor şi a ridurilor precum şi la îmbunătăţirea acuităţii vizuale.