Călinul (Viburnum opulus) - plantă medicinală

Descriere
Călinul este un arbust originar din America, Asia şi Europa, poate atinge o înălţime de 4 metri şi este folosit de multe ori ca plantă ornamentală pentru grădină.
Frunzele acestei plante sunt lobate, de culoare verde închis şi lucioase sau rugoase (în funcţie de specie). Toamna, frunzele devin roşii, galbene sau portocalii. Florile călinului sunt de culoare albă şi sunt grupate sub forma unui bulgăre de zăpadă.Fructele, grupate în ciorchini, sunt de culoare roşie şi rămân pe plantă o perioadă lungă de timp. Călinul poate fi întâlnit la câmpie, prin păduri, liziere şi chiar în zonele de munte. Acesta înfloreşte în lunile mai – iunie.
De la această plantă se recoltează scoarţa ramurilor şi tulpinilor tinere.
Compoziţie
Călinul conţine substanţe amare, rezine, pectine, acizi, saponine, amidon, tanin, heretozide şi flavonoide.
 

Acţiune
Călinul are acţiune astringentă, diuretică, antispastică, antiinflamatoare, antidismenoreică, hipotensivă, sedativă, cardiotonică şi laxativă.
 

Indicaţii terapeutice
Scoarţa de călin este utilizată în industria medicamentelor, pentru obţinerea unor extracte cu efect calmant şi hemostatic.
De asemenea, preparatele fitoterapeutice pe bază de călin pot fi utilizate ca tonic pentru sistemul nervos, în cazul iminenţei de avort sau ca sedativ uterin, în cazul hemoragiilor uterine.În plus, poate fi utilizat în tratarea unor afecţiuni precum gastrita acidă, transpiraţia excesivă, tusea, durerea abdominală, colici, diaree, dismenoree, edeme, menstruaţii dureroase, crampe, hipertensiune etc.
Călinul ajută la reducerea tensiunii arteriale, la întărirea inimii şi previne infarctul.
Mod de administrare: 
Pentru uz intern, se administrează decoct din 2 linguriţe de scoarţă la o cană cu apă, maxim 2 căni pe zi.

Precauţii şi contraindicaţii
Nu se consumă fructele deoarece sunt otrăvitoare.
Nu se administrează femeilor însărcinate şi celor care alăptează.
Se recomandă ca durata curelor să nu depăşească 7 zile într-o lună.