Arnică (Arnica montana) - plantă medicinală

Descriere
Arnica este o plantă perenă, care creşte în regiunile montane, are flori asemănătoare margaretelor, galben-aprins, care înfloresc vara pe tulpini lungi şi păroase. Frunzele sunt ascuţite şi dispuse radial în jurul bazei. Numele provine, se pare, din cuvântul grecesc „arnikos” – pielea mielului.
Florile se culeg în iunie şi iulie şi se usucă rapid şi stau la baza a numeroase preparate, de obicei tincturi şi extracte. 

Compoziţie
Arnica conţine lactone sesquiterpenice antiinflamatorii, cea mai importantă din punct de vedere medical fiind helenalina. Conţine şi flavonoide care întăresc vasele de sânge.

Acţiune
Arnica are acţiune antiinflamatoare, antiseptică şi facilitează vindecarea rapidă a rănilor, fiind extrem de eficientă în tratamentul vânătăilor.
Indicaţii terapeutice
Răni, contuzii, luxaţii, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scăzută, dureri de sâni, abcese, artrită, infecţii bacteriene şi fungice.
Administrare:
În tratamentul vânătăilor se foloseşte tinctura, care se prepară în felul următor: se toarnă jumătate de litru de alcool 70% peste 50 de grame de flori proaspăt culese. Se sigilează amestecul într-un recipient de sticlă şi se lasă la soare sau într-un loc călduros timp de cel puţin o săptămână, după care se filtrează şi se aplică pe locul afectat.
 
Precauţii şi contraindicaţii
Arnica este destinată doar uzului extern; preparatele nu trebuie aplicate niciodată în jurul ochilor şi gurii, nici pe rănile deschise.În cazul contactului cu o rană deschisă, aceasta trebuie spălată cu apă distilată din abundenţă.
Este categoric contraindicată copiilor sub 3 ani.
Conţinutul sesquiterpenoid poate produce alergii cutanate, de aceea este bine să efectuaţi un test alergologic înainte de a o utiliza. Opriţi imediat tratamentul la primul semn de iritaţie; iritaţia ar trebui să dispară treptat.